Câteva informaţii despre aparatul auditiv
Ţi-ai imaginat cât de rău ar fi şi cum ar arăta viaţa dacă nu ai auzi? Şi câte experienţe minunate am pierde? Ei bine, fară auz nu am şti ce înseamnă cântecul privighetorii şi ciripitul altor păsărele, nu ne-am bucura de ascultarea gânguritului unui prunc, nu am recunoaşte vocile prietenilor şi nu am putea să ne delectăm ascultând compoziţiile muzicale ale lui Mozart şi ale altor maeştrii ai muzicii. Merită să-i mulţumim lui Dumnezeu pentru auz!
Auzul normal poate distinge cuvinte şoptite de la o distanţă de 6 m, iar conversaţia obişnuită de la cel puţin 25 m şi chiar de la 100 m, când este linişte. Omul poate distinge circa 30 de sunete pe secundă. Ciocanul, nicovala şi scăriţa din urechea medie sunt cele mai mici oase din corp. Urechea internă conţine tot atâtea circuite câte are sistemul telefonic al unei metropole! Dumnezeu, Creatorul şi Arhitectul corpului uman ne uimeşte în tot ceea a făcut!
Sunetul se măsoară în decibeli. Vorbirea normală atinge cam 60 de decibeli. Un concert rock zgomotos poate avea cam 100 de decibeli. Orice sunet peste 120 poate cauza durere. Mai mult de 140 poate dăuna celulelor piliere.
Otită (dureri de urechi)
•Durerile de urechi apar adesea ca urmare a unei afecţiuni a durerii externe sau medii. În primul caz, durerea poate fi provocată de o infecţie sau o inflamaţie, fie localizată sub forma unui furuncul, fie ca o zonă de roşeaţă şi tumefiere generalizată.
• Cea mai dureroasă afecţiune a urechii medii este infecţia (otita medie), o posibilă complicaţie a răcelilor sau altor infecţii ale nasului şi ale gâtului, în special la copii. Otita poate fi o complicaţie a rubeolei, scarlatinei sau a altor boli ale copilăriei. Ea apare când inflamaţia căilor nazale blochează trompa lui Eustache, lăsându-i lichidul să se acumuleze. Viruşii şi bacteriile se înmulţesc în lichid, provocând presiune asupra timpanului. O senzaţie de disconfort, însoţită de pierderea auzului, poate apărea şi ca efect al rinitelor alergice. Alte cauze posibile ale durerilor de urechi sunt durerile reflexe, provenind de la o problemă dentară şi schimbările de presiune a aerului în timpul scufundărilor sau al zborului.
• Hrănindu-vă copilul la sân timp de un an îl protejaţi împotriva durerilor de urechi, datorită anticorpilor şi a celorlalte substanţe imunizante şi antiinfecţioase conţinute în laptele matern.
• Faptul de a înghiţi în poziţia culcat permite într-o măsură mai mare materiile nazofaringiene să intre în trompa lui Eustache.
•Copiii mici, hrăniţi cu biberonul, se îmbolnăvesc mai des de otită decât cei alăptaţi, deoarece mamele acestora din urmă îi ţin într-o poziţie mai apropiată de cea verticală.
• Mulţi practicieni ai medicinii naturiste citează alergiile la produsele lactate drept cauză majoră a infecţiilor cronice din urechea mijlocie. Şi alte alimente pot crea alergii. Produsele lactate produc mucus în exces şi încarcă sinusurile şi cavităţile, favorizând infecţiile otologice. În cazul copiilor mici, este recomandată evitarea laptelui de vacă. Dacă alăptarea este imposibilă, ar trebui folosită o formulă având la bază laptele de soia. În afară de lapte, alţi agenţi alergici comuni sunt: băuturile cola, ciocolata, ouăle şi uneori chiar citricele.
• Evitaţi consumul de zahăr, dulciuri şi grăsimi, pentru că toate acestea reduc capacitatea organismului de luptă împotriva infecţiilor. Pe deasupra, excesul de grăsime, mai ales grăsimile săturate, cele hidrogenate (precum margarinele) şi chiar uleiurile în exces blochează circulaţia sanguină în micile capilare. Reduceţi drastic consumul de grăsimi nesănătoase şi folosiţi mai multe seminţe în stare crudă şi uleiul de măsline extravirgin.
Dacă profesia şi mediul vă expun constant la un nivel de zgomot care vă poate afecta auzul, gândiţi-vă să vă cumpăraţi căşti ca să că protejaţi urechile.
• Cerumenul (substanţa cleioasă) protejează canalul urechii de excesul de apă. Dacă îndepărtaţi frecvent cerumenul din ureche, puteţi împiedica exercitarea acestei funcţii protectoare. Urechile se curăţă singure în mod natural. Cerumenul se usucă şi cade afară din ureche sau iese din canalul urechii la spălare. Evitaţi să vă spălaţi cu apă şi săpun în interiorul urechii, pentru că veţi favoriza producerea infecţiei. Pentru curăţirea urechii externe este suficient să folosiţi degetul puţin umezit în apă, fară să încercaţi să pătrundeţi spre urechea medie.
• Evitaţi încăperile pline de fum, care favorizează congestia (vasospasm şi vasoconstricție) mucoasei trompei lui Eustache şi a urechii medii.
• Fumatul pasiv poate creşte frecvenţa infecţiilor urechii la copii.
• Copiilor nu trebuie să li se dea aspirină sau alţi compuşi înrudiţi cu acidul salicilic pentru o infecţie a urechii care poate fi însoțită de o afecţiune virală, datorită riscului de a provoca sindromul lui Reye.
•Folosirea antibioticelor, antihistaminelor şi a altor medicamente complică situaţia şi nu aduc o vindecare de durată. Mult mai bine este să ajutaţi organismul prin creşterea imunităţii cu ajutorul dietei sănătoase, lucru care previne durerea de urechi cauzată de infecţii sau alergii.
Pierderea auzului
Există două tipuri de surzenie: din cauze conductive şi senzori-neurale. Pierderea auzului conductiv se produce când undele sonore din lumea exterioară nu mai ajung la urechea internă, în general din cauza unui blocaj din canalul exterior al urechii sau din cauza unor probleme ale urechii medii ori ale timpanului. În cazul pierderii senzori-neurale a auzului sunetele ajung la urechea internă, dar nu mai răzbesc până la creier din cauza unei afecţiuni ale urechii interne sau a nervului auditiv, care poate fi provocată de vârsta înaintată, o boală arterială, ce reduce aportul de sânge la nervul auditiv şi expunerea prelungită la niveluri excesive de zgomot (peste 85 de decibeli). De fapt, cea mai mare problemă pentru auzul dumneavoastră o reprezintă zgomotele.
Un zgomot brusc sau prelungit – la locul de muncă sau la un concert rock – poate vătăma terminaţiile foarte fine ale nervului auditiv. Se crede că una dintre cauze ar fi creşterea bruscă a radicalilor liberi, ca urmare a expunerii la zgomot puternic. Şi unele medicamente pot afecta auzul.
• Nu folosiţi bețișoare sau alte obiecte contondente pentru a vă scoate ceară din ureche. Tot ceea ce bagaţi în ureche nu face altceva decât să îndese ceară şi mai adânc (ca să nu mai vorbim de riscul de a vă sparge timpanul), ceea ce duce la crearea unei bariere în fata undelor sonore care încearcă să ajungă la centrul dvs. de procesare auditivă.
• În cazul în care diminuarea auzului se datorează dopului de cerum din ureche (este posibil să aveţi o hipersecreţie), mergeţi la un cabinet medical pentru a vi se efectua o spălătură auriculară.
• Pierderea auzului generează probleme de menţinerea echilibrului (mai ales ameţeli), datorită faptului că auzul ajută cerebelul în îndeplinirea acestei funcţii.
• Bolnavii care suferă de hipoacuzie trebuie să nu consume sare, cafea, să renunţe la fumat, să renunţe la consumul de ouă sau produse preparate din ouă.
• Exerciţiul fizic făcut zilnic în aer liber vă va fi de folos în îmbunătăţirea circulaţiei sanguine în urechea internă şi pentru întărirea sistemului imunitar.
Recomandări de tratament:
Fie că este vorba de o inflamaţie a urechii în perioada copilăriei, fie că este vorba de o problemă degenerativă legată de bătrâneţe, o dietă bazată pe fructe şi legume crude, seminţe, germeni şi cereale integrale vă va fi de cel mai mare folos. Consumul de multe crudităţi (suplimentat de sucuri de fructe şi legume) detoxifică organismul şi determină producerea de celule noi. Dacă aveţi sistemul imunitar slăbit şi vă tot confruntaţi cu diverse infecţii şi probleme studiaţi capitolul „Planul de întărire al sistemului imunitar”. Apoi, în funcţie de problemele specifice pe care le aveţi, alegeţi din următoarele recomandări pe cele care credeţi că vă sunt potrivite şi la îndemână:
• Ginkgo biloba stimulează trecerea sângelui chiar şi prin cele mai înguste vase, pentru a hrăni ţesutul înfometat de oxigen de la nivelul creierului, deseori reuşind să refacă memoria. Ginkgo reduce vertijul şi ameţeala, reduce ţiuitul din urechi (tinitus) îmbunătăţeşte auzul diminuat cauzat de reducerea fluxului sanguin. Beţi zilnic două căni de ceai preparat din această plantă sau, şi mai bine, folosiţi pulberea obţinută prin râşniţa de cafea, 1 linguriţă, de 4 ori pe zi (se păstrează sub limbă 10 minute, apoi se înghite cu puţină apă).
Se face o cură timp de 3 luni, pauză – o lună, apoi se poate relua. Folosiţi frunzele de Ginkgo timp îndelungat mai ales dacă sunteţi în vârstă sau suferiţi de o degenerescenţă avansată.
• Extractul glicerohidroalcoolic din muguri de Nuc are efecte pozitive în tratarea inflamaţiilor cronice şi a supuraţiilor mucoaselor din sfera ORL (otite, rinite, stomatite, gingivite). Se va administra 1 doză de 2 ml, de 2 ori pe zi, cu 10 minute înainte de mesele principale, cură timp de 30 de zile. După o pauză se mai poate reluă. Înainte de folosire extractul se diluează cu puţină apă. Preparatul astfel diluat se agită, se soarbe lent şi se ţine cât mai mult în gură pentru favorizarea absorbţiei prin mucoasa bucală.
• Pentru combaterea infecţiilor, dar şi a hipoacuziei pot fi puse şi 3 picături de suc de ceapă, 3 picături de suc de usturoi şi 6 picături de ulei de migdale dulci. Tratamentul durează 10 zile, după care se mai poate repeta.
• în cazul otitelor am folosit următorul procedeu cu rezultate foarte bune. Într-o sticluţă, se amestecă tinctură de propolis (o parte) cu ulei de în sau ulei de migdale dulci (trei părţi). Înainte de aplicaţie se agită bine sticluţa. Seara, înainte de culcare, se introduce în ureche o meşă de tifon îmbibată în această emulsie, un capăt al meşei rămânând afară din ureche. Propolisul este un antibiotic natural redutabil şi combate rapid infecţia, iar uleiul de în are proprietăţi antiinflamatorii. Extern, pe urechea cu pricina se aplică o cataplasmă de argilă (direct pe piele), care are o uimitoare capacitate de a determina drenarea rapidă a infecţiei (atrage şi scoate materia morbidă). Dacă nu aveţi argilă, puteţi folosi o cataplasmă din foi proaspete de varză, zdrobite în prealabil.
• Puneţi 3 picături de ulei volatil de Levănţică, la 2 linguriţe de ulei de măsline (sau în) călduţ. Aplecaţi-vă capul pe partea cu urechea sănătoasă, puneţi câteva picături de ulei în urechea suferindă, apoi astupaţi-o cu puţină vată. Nu puneţi niciodată ulei în ureche dacă există o secreţie, fie că este un lichid limpede, puroi sau sânge, deoarece aceasta poate duce la perforarea timpanului.
Pentru redarea supleţei timpanului şi sensibilizarea traiectului nervos steto-acustic, se pot pune, înainte de culcare, în fiecare ureche, câteva picături de ulei de migdale dulci.
• Uleiul de Lumânărică are efecte excelente în tratarea infecţiilor urechii. Printre substanţele active ale plantei se numără mucilagiul şi aucubina, ceea ce ar putea explica posibilitatea acesteia de a calma iritaţia mucoaselor. Uleiul de lumânărică se poate prepara prin macerarea florilor proaspete ale plantei în ulei de măsline sau alt ulei; se lasă la macerat timp de 3 săptămâni, apoi se filtrează şi se păstrează în sticle de culoare închisă, la întuneric. Puneţi cinci până la zece picături călduţe în ureche la fiecare două-trei ore.
• Pentru o infecţie a canalului urechii externe (şi interne), puneţi în ureche câteva picături de tinctură de Echinaceea. Intern, pentru stimularea imunităţii, un adult poate lua câte 1 linguriţă de tinctură, de 4 ori pe zi, diluată în puţină apă sau ceai, cură timp de 30 de zile.
Cataplasmă cu ceapă – Tocaţi mărunt o ceapă, puneţi-o într-o batistă (sau pânză subţire) şi legaţi batistă ca un săculeţ. Ceapă, bogată în uleiuri eterice, calmează durerile şi stopează infecţiile. Culcaţi-vă pe-o parte şi ţineţi săculeţul cu ceapă pe urechea bolnavă. Aplicaţiile pot fi făcute de 2-3 ori pe zi.
• Puneţi într-un săculeţ de pânză 3- 4 linguriţe de sare grunjoasă. Încălziţi-o în cuptor până devine suportabilă pentru piele. Ţineţi-o lipită de ureche şi schimbaţi-o când s-a răcit. Căldura calmează durerea.
• O aplicaţie simplă şi eficientă pentru tratarea infecţiilor urechii, cât şi pentru regenerarea timpanului este de a pune câteva picături de ulei de usturoi direct în ureche. Astupaţi uşor canalul cu un tampon de vată. Puteţi extrage uleiul de usturoi, pisând sau zdrobind trei căţei de usturoi în două linguri de ulei de măsline. Puneţi amestecul într-un borcan curat, cu gura largă, acoperiţi-l şi scuturaţi-l. Lăsaţi-l să stea la temperatura camerei câteva zile şi apoi,strecuraţi-l prin tifon. Cercetătorii chinezi care au efectuat un studiu au constatat că usturoiul (tăiat în lamele fine ruse pe un tampon de vată şi introduse în ureche sau aplicat ca în procedeul descris anterior) a ajutat la refacerea timpanelor perforate la optsprezece persoane din nouăsprezece.
• Faceţi gargarisme repetate cu apă fierbinte vreme de 15 minute. Apoi, faceţi o baie de abur a capului. Puteţi folosi un ceai din una sau mai multe plante: Coada-şoricelului, Cimbrişor, Levănţică, Muşeţel. Pentru sporirea eficienţei, puteţi adăuga în ceaiul fierbinte când îl luaţi de pe foc 5-6 picături de ulei de Eucalipt sau Levănţică.
Pentru întărirea sistemului imunitar
• Beţi suc de orz şi cătină sau lămâi şi folosiţi ulei de cătină (40 de picături de 2 ori pe zi, cură 30 de zile
• Miere propolizată (combinaţi o linguriţă tinctură de propolis cu 2 linguri miere) – se folosesc 3 linguri de miere pe zi. Este contraindicată folosirea mierii în cazul diabeticilor,
• Lăptişor de matcă – se iau 2 capsule pe zi.
• Echinaceea – pulbere (1 linguriţă de 4 ori pe zi) sau 10 capsule de 500 mg pe zi, se face o cură timp de 21 de zile.
• Combinaţi în proporţii egale (câte o sticluţă) din următoarele fineturi: Arnică, Muguri de Plop, Echinaceea. Se administrează câte 1 linguriţă de tinctură combinată de 4 ori pe zi, în diluţie cu puţină apă.
