Anemia – remedii naturale

• Majoritatea celulelor din sânge sunt celule roşii (globule roşii). Ele mai sunt numite eritrocite. Acestea sunt celule de formă discoidală, ce conţin hemoglobina. Sediul producerii  celulelor roşii (eritropoieza) este măduva osoasă roşie, iar sediul distrugerii lor (hemoliza) este splina, dar şi ficatul, ganglionii limfatici etc. Numărul lor rămâne constant în sânge datorită echilibrului existent între eritropoieză şi hemoliză. Procentajul de globule roşii din sânge este numit hematocrit. Un mm3 de sânge conţine 4,5 milioane de hematii, la femeie, 5 milioane la bărbat şi 5,5- 6 milioane la copilul mic. Rata de formare a globulelor roşii scade cu vârsta, lucru constatat prin frecvența anemiei la oamenii mai în vârstă.

 

• Funcţia principală a globulelor roşii este aceea de a duce oxigenul din plămâni la ţesuturi. Oxigenul trece prin membrana pulmonară în sânge, unde pătrunde prin membrana celulară şi se combină cu hemoglobina din celulele roşii. Când globulele roşii ajung la capilarele unui ţesut, hemoglobina eliberează oxigenul, care trece prin capilară în ţesut. - Hemoglobina este o moleculă proteinică complexă care transportă oxigenul în sânge. Astfel, când nivelul de hemoglobină scade sau când numărul globulelor roşii ajunge sub limita normală, cantitatea de oxigen care ajunge la țesuturi se reduce. - Hemoglobina conţine până la 70% din fierul găsit în corpul omenesc; 30% se găseşte în ficat, splină şi măduva şi,”în mici cantităţi, în orice celulă a corpului. Mai multe substanţe inclusiv fierul, cuprul, cobaltul, nichelul, acidul folic şi vitaminele B6 şi B12 sunt necesare pentru formarea hemoglobinei.

Simptomele de anemie acută pot include ameţeli, slăbiciune şi adinamie, oboseală, tulburări de vedere, respiraţie îngreunată la efort, paloare intensă, durere sau amorţire a limbii, senzaţii anormale cum ar fi cea de arsură sau înțepătură, sensibilitate la frig, leziuni la colţurile gurii, poftă pentru substanţe neobişnuite cum ar fi amidon, argilă, greaţă, hipotensiune şi lipotimie (pierderea cunoştinţei).

În anemia cronică, pe primul plan se situează paloarea pielii şi a mucoaselor, vizibilă mai ales la palme, buze, unghii şi mucoasa bucală; tulburări nervoase, tulburări de memorie, dureri de cap, tendinţă la lipotimie, palpitaţii, dispnee, absenţa poftei de mâncare, tulburări menstruale (la femei). Toate aceste simptome se datorează incapacităţii sângelui de a duce cantităţi suficiente de oxigen la ţesuturi. Mai multe tipuri de anemie Anemia poate să apară din multe motive.

• Există mai multe tipuri de anemie.Cea mai întâlnită formă este anemia feriprivă (bazată pe o deficienţă a fierului). Anemia feriprivă poate fi declanşată mai rar datorită lipsei de fier în alimentaţie, dar mai ales datorită unei asimilări gastrointestinale inadecvate şi insuficiente şi mai ales, a pierderilor de sânge (ciclurile menstruale abundente, hemoragii interne cauzate de ulcer sau de cancer, hemoroizi care sângerează des etc.), în caz de sarcină sau în perioadele de creştere rapidă.

 

• Laptele şi alte produse lactate, ouăle, ceaiul (negru şi verde), cafeaua, pâinea albă, aditivi alimentari, îndulcitori artificiali, duc la o scădere a absorbţiei de fier şi trebuie evitate.
• Mulţi nu ştiu că vegetarienii au cantităţi de fier ce depăşesc recomandările. Tubul digestiv al vegetarienilor se poate adapta, crescând absorbţia fierului şi a celorlalte minerale din surse vegetale. Există teama că în vegetale există inhibitori ai absorbţiei fierului, dar vegetalele conţin substanţe care favorizează absorbţia fierului ca vitamina C şi acidul citric, care se găsesc în fructe şi vegetale. Pe de altă parte, există dovezi că o scădere a rezervelor de fier din organism se asociază cu un risc mai mic al aterosclerozei coronariene şi al bolii canceroase. In felul acesta, nivelul mai scăzut de feritină la vegetarieni reprezintă un avantaj. Fibrele vegetale nu constituie duşmanul absorbţiei fierului aşa cum pretind atât de mulţi cercetători. In studiul , „China” (cel mai amplu studiu cu privire la dietă, stil de viaţă şi boală) s-a descoperit chiar efectul opus. Un bun indicator pentru cât de mult fier există în organism, hemoglobina, în realitate a crescut atunci când a crescut aportul de fibre alimentare. Alimentele bogate în fibră, ca grâul, porumbul, orezul nedecorticat sunt de asemenea bogate în fier, 1 ceea ce înseamnă: cu cât este mai mare aportul de fibre, cu atât este mai mare şi aportul de fier.

 

• Anumiţi compuşi ai fierului indicaţi ca suplimente în terapia clasică a anemiei s-au dovedit a avea efecte toxice, fiind în primul rând mari distrugători de vitamine şi ai ficatului. De aceea, este mult mai recomandabil să apelăm la alimentele nerafinate care sunt foarte bogate în fier, iar acest tip de fier, nu este niciodată toxic.

Odihna duce la o scădere a necesarului de oxigen şi reduce stresul asupra inimii şi plămânilor. Se recomandă odihna în timpul zilei (puţin somn) şi somn suficient în timpul nopţii. Odihna fară pernă sub cap ajută la creşterea circulaţiei sângelui şi a oxigenului către creier şi poate ajuta la uşurarea ameţelii. •

Exerciţiul fizic stimulează măduva osoasă să producă celule sanguine şi ajută la absorbţia fierului din intestin. Exerciţiul viguros duce la o creştere a producţiei de globule roşii. Cauza cea mai comună a anemiei uşoare este probabil, simpla lipsă de mişcare, iar o persoană care are anemie din această pricină va continua să aibă anemie chiar dacă este tratată cu toate substanţele cunoscute ca fiind necesare pentru formarea globulelor roşii, inclusiv fierul! (Phylis Anstin, Agata Trash. Calvin Trash – Remedii naturale). Formaţi-vă deci un program de exerciţii fizice, începând blând, fără să exageraţi. Treptat, măriţi perioada, apoi intensitatea exerciţiilor fizice.

 

• Datorită unei circulaţii sanguine deficitare extremităţile bolnavilor anemici trebuie bine îmbrăcate. Este nevoie de îmbrăcăminte călduroasă şi o temperatură confortabilă în camera de dormit.

 

• Expunerea la soare (nu cel torid) are efecte vitalizante asupra întregului organism şi este recomandată anemicilor.

O altă formă de anemie este cea hemolitică – cuprinde diverse stări patologice în care distrugerea celulelor roşii depăşeşte capacitatea de regenerare a măduvei osoase. Este cunoscut că durata medie de viaţă a unei hematii (în mod normal) este de 120 de zile, dar în cazul acestei forme de anemie, o hematie poate trăi sub 20 de zile!

 

 

 

Anemii generate de tulburări de asimilare sau deficit al vitaminei B12. Lipsa vitaminei B12 (anemia megaloblastică) tulbură eritropoieza (procesul de formare a globulelor roşii) şi, în general, toate ţesuturile organismului. Deficienţa vitaminei Bi2 este o tulburare foarte rară, iar majoritatea covârşitoare a cazurilor apare la nevegetarieni.

• Cauze ale insuficienţei de vitamina B12 sunt: cantităţi reduse de acid clorhidric în stomac, ileon îndepărtat sau bolnav, competiţie pentru vitamina B12 din partea microorganismelor sau a paraziţilor intestinali şi prezenţa substanţelor toxice în organism. Vitamina B12 este produsă în mod natural în organism în dinţi, gingii, amigdale, limbă, faringe, conjunctiva ochilor, esofag şi partea superioară a stomacului. Anemia pernicoasă este provocată de lipsa factorului intrinsec, substanţă necesară absorbţiei vitaminei B12. Grupa sanguină A este cea mai expusă riscului. Pe măsură ce îmbătrâniţi, vă puteţi pierde abilitatea de a absorbi vitamina B12 din alimente. Această condiţie, numită gastrită atrofică, înseamnă că stomacul secretă progresiv din ce în ce mai puţin acid clorhidric, pepsină şi factor intrinsec gastric – o proteină necesară pentru a absorbi vitamina B12 din hrană – faţă de vremea tinereţii. Gastrita atrofică este uimitor de răspândită. De vreme ce organismului îi ia mult timp să epuizeze rezervele de B12, simptomele de deficienţă pot apărea după ani de zile. Sistemul nervos începe să reacţioneze când apare deficitul de B12. Treptat,: lipsindu-i necesarul de B12, stratul exterior al fibrelor nervoase se deteriorează dând naştere unor anomalii neurologice printre care se numără lipsa echilibrului, slăbiciunea musculară, incontinenţa, tulburările de dispoziţie, demenţa şi psihoza. {Jean Carper – Cum să-ţi păstrezi sănătatea creierului). Pentru a evita astfel de situaţii, luaţi un supliment de vitamina B12 din când în când şi faceţi câte o cură cu polen, pentru că este o sursă sigură de B12.

 

• Simptomele obişnuite ale deficitului de vitamină B12 sunt: paloare, oboseală, astenie, inflamaţia mucoasei limbii, tulburări nervoase, iar în stadii mai avansate, paralizii, tulburări de echilibru, tulburări de memorie şi demenţă. _ unele medicamente (ex. antibioticele) pot tulbura absorbţia vitaminei B12.

• Cercetările au arătat în mod convingător că plantele crescute pe pământ sănătos, cu o concentraţie bună de vitamina B12 vor absorbi fără dificultate acest nutrient. Totuşi, plantele crescute pe soluri „devitalizate” (soluri ne-organice) s-ar putea fie deficitare în ce priveşte vitamina B12. În SUA, majoritatea culturilor agricole există pe soluri relativ lipsite decimate în urma multor ani de utilizare a îngrăşămintelor nenaturale, a pesticidelor şi erbicidelor. Aşa că, plantele crescute pe aceste feluri de sol şi vândute în supermarket-uri duc lipsă de vitamina B12. Pe lângă aceasta, noi trăim într-o lume atât de sterilizată, încât rareori ajungem în contact direct cu microorganismele născute în sol, producătoare de B12. Se recomandă ca vegetalele şi rădăcinoasele să nu fie spălate excesiv şi nici coaja de pe ele să nu fie curățată, ci doar spălate cu o perie. Se estimează că noi depozităm vitamina B12 pe timp de peste 3 ani. Dacă descoperiți că aveți un nivel mic în sânge de vitamina Bl2, puteţi să luaţi un mic supliment al acestei vitamine (1-2 tablete de 50 micrograme pe săptămână, bine mestecate în gură; dacă nu găsiţi tablete, puteţi să luaţi un sirop). Pentru evitarea oricărui risc, pentru femeile gravide care nu folosesc produsele de origine animală (alimentaţie vegan) este recomandat să ia un supliment de 3 micrograme vitamină B12 zilnic (inclusiv în perioada alăptării). “

• • Nu toţi cercetătorii sunt de acord în ce priveşte prezenţa vitaminei B12 în alimente. Unii cred că vitamina aceasta este doar de bacterii, alţii că există doar în produsele de origine animală, iar alţii că există şi în anumite produse vegetale. - Surse alimentare vegetale de vitamina B12 raportate includ: polenul, drojdia de bere, diverse alge (spirulină, varec, etc.), germeni de grâu, soia, măsline, fructe, roşii, varză, ţelină, lucerna, praz, sfeclă roşie.

 

 

 

Anemii aplastice – generate de incapacitatea măduvei osoase de a produce celule roşii (dar şi celule albe şi trombocite) suficiente şi normale, datorită unor boli neoplazice (leucemie), unor boli ce acţionează inhibitor asupra măduvei (insuficienţă renală cronică, infecţii cronice, mixedem) sau unor substanţe chimice (anumite medicamente cum sunt antibioticele, citostaticele, sulfamidele, Cloramfenicolul, Fenilbutazona, antitiroidienele de sinteză), radiaţiile ionizante. Recomandări de tratament:

• Este absolut esenţial ca anemia să fie diagnosticată corect, prin analize de laborator făcute de un specialist, înainte de a ne lansa în vreun tratament. La baza anemiei, poate exista o cauză care ameninţă viaţa bolnavului.

 

• Alimentaţia este principalul element în tratamentul împotriva majorităţii formelor de anemie (mai ales cea feriprivă) Trebuie să fie bogată în alimente neprocesate şi nerafinate, cât mai aproape posibil de starea lor naturală. în funcţie de sezon şi posibilităţi, căutaţi să consumaţi unele din următoarele sucuri de fructe, legume şi verdeţuri (sunt cele mai eficiente)

1. Cura cu suc de urzică se recomandă în mod special în anemie, atât în cea feriprivă (urzica este bogată în fier şi favorizează asimilarea acestui oligoelement), cât şi în formele auto-imune sau în cele în care apar modificări morfologice ale hematiilor. Urzica stimulează hematopoieza, activând procesele fiziologice de formare a globulelor roşii, albe şi a trombocitelor (C. Părvu – Universul plantelor). Este bogată în clorofilă, xantofile, fier și vitamina C.

 

Anemia răspunde foarte bine la cura cu orz verde. Orzul verde conţine de peste 11 ori mai mult fier decât în ţelină, peste 7 ori mai multă vitamina C decât în portocale. Sucul de orz verde este foarte bogat în clorofilă – „sângele verde” al plantelor – compoziţia chimică a acesteia se aseamănă mult cu cea a sângelui uman.

Stimularea hematopoiezei (sinteza de elemente figurate sanguine) se poate realiza şi prin consumul constant de suc sfeclă roşie, capabil să îmbunătăţească vizibil calitatea ţesutului medular hematoformator. Sucul de sfeclă se bea în combinaţie cu alte sucuri de legume (preferabil de morcov), în proporţia: o parte suc de sfeclă (50 ml), 2 sau 3 părţi suc de morcov (150 ml sau 200 ml). Se poate adăuga puţin suc de lămâie pentru corectarea gustului mai greţos al sfeclei roșii. Terapeutul austriac Rudolf Breuss considera sucul de sfeclă roşie drept unul din cele mai puternice remedii în marea cancerului şi a leucemiei.

Consumul de suc de morcov sporeşte numărul de globule roşii şi hemoglobină şi întăreşte imunitatea naturală . (conține mult beta-caroten).

• Strugurii roşii si negrii conţin substanţe antianemice în cantităţi importante, în plus, vitaminele din complexul B ajută la fixarea fierului. Strugurii sunt o mină de substanţe minerale şi vitamine

• Spanacul este bogat în săruri minerale, în arginină, lysină, protide şi vitamine, fiind deosebit de util ca urianemic. Consumaţi-l în salate şi sub formă de suc (se poate combina cu pătrunjelul sau urzica)

Perele, pe lângă faptul că sunt destul de bogate în fier, stimulează hematopoieza ( procesul de formare a globulelor roșii) Le puteţi consuma sub formă de suc, nectar sau ca atare

• Pătrunjelul conţine mai mult fier decât spanacul şi mai multă vitamina C decât portocalele. Fiind bogat în fier şi vitamina C, necesară asimilării fierului, cât şi în alte minerale, pătrunjelul combate drastic anemia şi mineralizează organismul.
• Păpădia are şi un conţinut ridicat de minerale, care ajută în tratarea anemiei. Păpădia conţine cu 50% mai mult fier decât o cantitate similară de spanac

Fructul Cătinei reprezintă o întreagă farmacie, fiind un tonifiant general pentru organism. Este recomandat în avitaminoze şi anemii. Cei care au privilegiul să consume sucul proaspăt al acestui fruct, pot bea 1-2 pahare pe zi (se pune în pahar % suc cătină şi restul se completează cu apă de izvor). Dacă nu găsiţi fructul proaspăt, puteți măcar folosi pulberea de cătină, câte o linguriţă rasă de 3-4 ori pe zi, în cure de câte o lună. Alte recomandări dietetice:

Apa de tărâţe şi plante este utilă în cazul anemiilor şi a bolilor nervoase, fiind bogată în vitaminek complexului B. într-un litru de apă se pun 4 linguri de tărâţe, 2 linguri pulbere măceşe şi 2 linguri pulbere cătina, lăsându-se la macerat de seara până dimineaţa, când se strecoară. Se consumă la discreţie, în locul apei.

Racz şi colaboratorii au preparat din fructele de Coacăz negru medicamentul Rubifer, recomandat în toate cazurile de deficit de fier. (Constantin Părvu – Universul plantelor). Coacăzele negre conţin şi o cantitate însemnată de vitamina C, ce facilitează absorbţia fierului în organism. Consumaţi-le proaspete în salatele de fructe, sub formă de suc sau deshidratate în perioada de iarnă.

• Vitamina C favorizează absorbţia fierului în intestin. Surse: măceşe, pătrunjel, kiwi, coacăze negre, lobodă, ardei, urzici, broccoli, conopidă, varză, portocale, lămâi, grape-fruit, spanac, ridichii, varză, roşii, mazăre, fragi, etc. Nu uitaţi că vitamina C se pierde prin fierbere.

 

Surse bune de fier: drojdie de bere, grâu încolţit, soia, susan, polen, lăptişor de matcă, fasole albă, linte, floarea- soarelui, seminţe de dovleac, năut, ovăz, mei, grâu, migdale, spanac, urzică, păpădie (inclusiv rădăcina), curmale, smochine, pere etc.

• Caisele, piersicile şi prunele, uscate sau proaspete, stafidele, strugurii proaspeţi şi merele (uscate sau proaspete), bananele, spanacul, lăptuca, roşiile, broccoli conţin factori care favorizează regenerarea hemoglobinei. Pentru a transforma fierul din organism în hemoglobină este nevoie şi de cupru. Printre bunele surse alimentare se numără: grâul, fasolea, nucile, seminţele, prunele uscate.
• Drojdia de bere este foarte bogată în fier şi în vitaminele din complexul B (unele surse vorbesc şi de prezenţa vitaminei B12) şi ajută la asimilarea corectă a mineralelor. Consumaţi timp de 20 de zile în fiecare lună, câte 2-3 linguri de fulgi nutriţionali de drojdie pe zi. • Cura cu germeni de grâu – se consumă zilnic 3-4 linguri de germeni (în salatele de crudităţi sau alte preparate). Majoritatea germenilor au un conţinut foarte mare de minerale (calciu, magneziu, germaniu, fier, seleniu, crom, zinc, mangan şi multe altele) şi vitamine. Mineralele din germeni sunt chelate, ceea ce înseamnă că se află într-o formă foarte uşor digerabilă şi, deci, mai uşor de absorbit de către organismul uman. Din germenii de grâu puteţi prepara un lapte vegetal gustos. Puneţi în blender o cană de apă caldă, 3 linguri de grâu germinat, 1 lingură de miere, 1 banană (facultativ) şi mixaţi bine 2 minute.

• Soia este un aliment foarte bogat în fier. Mai mult, anumite studii au demonstrat că absorbţia de fier din soia este mai mare ca cea din spanac. Puteţi folosi laptele de soia (care este uşor de preparat acasă).

Cura cu spirulină – se folosesc de 2 ori pe zi câte 4-5 capsule, vreme de 21 de zile. Valorile de necontestat ale acestui produs se traduc prin creşterea valorilor hemoglobinei, numărului de eritrocite, reechilibrarea distoniilor neurovegetative, suprasolicitării nervoase, efortului intelectual susţinut.

• • Pulbere de seminţe de Schinduf- se consumă 1 linguriţă de pulbere de 4-5 ori pe zi. Seminţele de Schinduf au un efect anabolizant puternic (ajută la creşterea forţei şi a masei musculare), stimulează procesele de regenerare din organism, sunt un puternic stimulent neuromuscular, măresc capacitatea de efort, reglează asimilaţia nutrienţilor şi pot fi folosite în subponderalitate, deficienţe de asimilaţie, diferite forme de anemie, atrofie musculară. ! convalescenţă, anorexie.

  • Polenul este o sursă vegetală pură de vitamina B12 (Dr. bioch. Cristina Mateescu – Apiterapia). De asemenea, i păstura. Pentru vegetarieni, cât şi pentru persoanele care au gastrită atrofică sau carenţe ale vitaminei B12 este indicat să consume polen, făcând 3-4 cure pe an, de câte 30 de zile. Se administrează 1 linguriţă, de 2 ori pe zi, cu 10 minute înainte de masă. în cazul în care nu ştiţi dacă sunteţi sau nu alergic la polen, pentru început consumaţi 1- 2 grăuncioare de polen, apoi măriţi doza treptat până ajungeţi la cea recomandată. Puteţi asocia polenului şi lăptişorul de matcă ce exercită o importantă acţiune eritropoietică (de formare a elementelor figurate ale sângelui). Acţiune asemănătoare are şi mierea de brad.

 

FITOTERAPIE

• • Ceai din Ţintaură şi Coada-şoricelului- Amestecaţi plantele în cantităţi egale şi luaţi 2 linguriţe din acest amestec şi puneţi-l într-un vas cu 500 ml apă clocotită. Lăsaţi-l 10 minute apoi strecuraţi şi adăugaţi 2 linguri tinctură de Angelică. Beţi tot ceaiul pe parcursul zilei, cu înghiţituri rare. îl puteţi îndulci cu miere. Ţintaura este recomandată pentru stimularea poftei de mâncare (la simplu contact cu mucoasa bucală se declanşează imediat creşterea secreţiei gastrice şi a motilităţii stomacului); în plus, ajută la regenerarea sângelui. Coada-şoricelului acţionează asupra măduvei osoase, stimulând reînnoirea sângelui, folosirea ei fiind recomandată în afecţiuni ale măduvei osoase, leucemii, boli ale sângelui. Angelica este bogată în vitamina B12 şi acic folic, îmbunătăţind totodată şi circulaţia sanguină.

  • Pulbere din rădăcină de Genţiană (Gentiana asclepiadea) – 1 linguriţă rasă de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Genţiana stimulează asimilaţia nutrienţilor fiind utilă în sindraome de malabsorbsorbţie, anemie feriprivă, hipocalcemii şi hipomagnezii.

Fricţiunile cu mânuşa rece stimulează producţia de celule sanguine (roşii şi albe) şi măreşte numărul de anticorpi. Acest procedeu are şi efecte stimulatorii asupra circulaţiei şi este un tonic vaso-motor. Pacientul trebuie să fie încălzit înainte de aplicarea acestui procedeu (mai ales picioarele). Pentru a face o fricţie cu o compresă de tip mânuşă rece, stoarceţi o mânuşă sau o ţesătură din prosop după ce o înmuiaţi în apă rece. Apa rece poate fi în jur de 15 grade C pentru început, scăzând până aproape de 4-5 grade după câteva aplicaţii. Frecaţi tot corpul, fiecare parte a sa pe rând, scurt, câte 8 secunde. Ştergeţi repede şi treceţi mai departe la zona următoare. Nu expuneţi decât zona pe care o fricţionaţi, pentru a evita răcirea.

• Masajul poate fi foarte folositor în cazurile de anemie. Doctorii Agatha şi Calvin Trash raportează un anumit caz, când „înainte de masaj erau 4,5 milioane globule roşii pe mm3, şi 6,4 milioane după” (Remedii naturale). Pentru masaj, puteţi folosi uleiul de măsline. Într-un mod special, se insistă asupra masajului regiunii coloanei vertebrale.